Numarul de modalitati utilizate de neuroimagistica a crescut simtitor in ultimii zece ani. Selectarea corespunzatoare si interpretarea acestor teste este o parte separata in practica neurooftalmologica. Toate mijloacele posibile au anumite avantaje si dezavantaje si este de datoria medicului sa ceara aceste teste fiind sigur ca testul solicitat este cel potrivit. Inainte de a se decide asupra unei proceduri ce tine de imagistica ar trebui sa fie localizata o leziune sau mai multe in diverse regiuni, si sa existe o idee generala cu privire la ceea ce s-ar putea gasi in zona de interventie. In acest sens imagistica utilizata pentru diagnostic ar trebui sa functioneze ca o extindere a examinarii neurooftalmologice complete.
Imagistica prin rezonanta magnetica depinde de densitatea de protoni si relaxarea tesutului. Fizica aflata la baza tehnologiei RMN implica un camp magnetic puternic care provoaca un procent din protonii aliniati in mod aleatoriu sa se alinieze intr-o maniera paralela cu liniile de camp magnetic. Manipularea miscarii de protoni prin impulsuri de radiofrecventa produce semnalul care este masurat si interpretat pentru a genera o imagine RMN. Datorita tesutului si intensitatilor absolute si relative utilizate se pot obtine diferite tipuri de imagini cu un continut de infromatii diferit. T1 sunt imagini ponderate care ofera detalii anatomice de inalta calitate. Adaugarea de gadoliniu ofera informatii cu privire la starea de bariera hemato-encefalica (perturbatie cu inflamatie acuta si cronica si leziuni vasculare extreme).
RMN-ul ofera detalii anatomice excelente asupra creierului si tesutului moale asociat. In neurooftalmologie se foloseste si pentru a detecta detalii de pe retina cum ar fi perturbatii de percepre ale semnalului luminos cauzate de depuneri de grasime. Imaginile transmise de RMN sunt imagini cu rezolutie inalta prin comparatie cu tomografia craniana. Secventele speciale cum ar fi angiografia MR si venografia MR ofera informatii detaliate cu privire la vascularizarea intracraniana. RMN-ul este contraindicat la pacientii cu stimulatoare cardiace si corpuri straine metalice. Cele mai multe proteze cardiace sunt RMN-compatibile, cum sunt clipsurile pentru anevrism. Unii pacienti cu claustrofobie severa pot necesita sedare, iar pacientii obezi pot avea nevoie se fie scanati cu magneti deschisi cu unele sacrificii de rezolutie.