Consultatia neurooftalmologica

Consultatia neurooftalmologica

1_10O consultatie atenta a istoricului pacientului poate ajuta neurooftalmologul sa inteleaga de ce acesta are glaucom, nevrite optice si scleroze secundare sau multiple, neuropatie ereditara Leber, atrofie autozomala dominanta. Antecedente ca alcoolismul cresc posibilitatea aparitiei neuropatiei nutritionale optice. Folosirea drogurilor intravenoase si o evidenta a transfuziei poate indica uneori cauzele pierderii totale sau partiale a vederii.

Obiectivele examinarii neurooftalmologice:

Acuitate vizuala:  testul pentru acuitate vizuala este unul din cele mai importante teste care se fac pacientilor cu afectiuni neurooftalmice. Testarea unei refractii corespunzatoare si adaptabilitatea vederii la distanta pot determina cauza unei vederi slabe si reduse. In plus neurooftalmologul cerceteaza si asimetria dintre ochi.

Sensibilitatea de contrast: detectarea contrastului permite ochiului sa vada imagini complexe. Pacientii cu sensibilitate scazuta la contrast au probleme cu cititul, recunoasterea formelor si vederea obiectelor situate la distanta. Sensibilitatea la contrast este caracteristica bolnavilor cu disfunctii ale nervului optic cum ar fi nevritele optice si sclerozele multiple. Acesta se testeaza pe baza unui tabel standard de contrast.

Vederea colora: testarea vederii colore duce la detectarea unor probleme subtile ale nervului optic. Defectele de vedere care afecteaza perceptia culorilor pot fi genetice cum ar fi daltonismul (lipsa posibilitatii de a distinge intre rosu si verde). Pierderea vederii colore se datoreaza unor tulburari de nerv optic si poate aparea la orice varsta.

Camp vizual: testele campului vizual se fac in mai multe moduri. Aceste teste includ campul vizual de confrontatie, Grila Amsler, Perimetrl Goldmann si perimetrie automata. Indiferent de test perimetria este importanta deoarece ajuta la detectarea afectiunilor neurologice.

Teste pentru afectiuni pupilare:

Examinari subiective:  pacientii cu afectiuni pupilare sunt de obicei asimptkmatici. De cele mai multe ori un prieten sau un coleg observa asimetria (anizocoria). Pacientii cu anizocorie pot acuza si fotofobie, dificultate in adaptarea la lumina si vedere incetosata. Ceata poate fi prezenta in anumte conditii de lumina.

Examinarea obiectiva:

Semnele asociate ajuta la detectarea cauzei anizocoriei. Daca anizocoria este prezenta, medicul urmareste si diferenta de pozitie intre cei doi ochi in ansamblu. Sindromul Horner va cauza diferente usoare intre ochi si pupile mici. Daca se suspecteaza sindromul Horner se analizeaza musculatura extraoculara, si dilatarea pupilei.

Examinarea muschilor extraoculari:  se face pentru a evalua fixarea, alinierea ochilor, miscarea acestora si abilitatea de a clipi. In functie de rezultate se pot detecta probleme ale reflexelor vestibulo-oculare si optochinetice.